Recenzie:
Katja Millay- Mare tranquillitatis
O carte pe carte am savurat-o mult.Am citit-o de vreo 3 ori si inca mi-ar face placere sa o citesc iar.
Trăiesc într-o lume
lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau
metamorfi, nici îngeri, nici băieți cu puteri supraomenești care să te
salveze. Un loc unde oamenii mor, și muzica se dezintegrează, și viața e
nașpa.N-AM MAI ROSTIT O VORBĂ DE FAȚĂ CU VREO ALTĂ PERSOANĂ DE 425 DE ZILE.Îmi
detest mâna stângă. Detest s-o privesc. O detest când îmi şovăie şi
tremură şi-mi aminteşte că identitatea mea s-a dus. Dar o privesc chiar
şi-aşa, pentru că, totodată îmi aminteşte şi că o să-l găsesc pe băiatul
care mi-a luat totul. O să-l omor pe băiatul care m-a omorât, iar când o
să-l omor, o s-o fac cu mâna mea stângă.
Fostul copil-minune al
pianului, Nastya Kashnikov, își dorește două lucruri: să treacă prin
anii de liceu fără să i se afle trecutul și să-l facă pe băiatul care
i-a răpit totul – identitatea, spiritul, dorința de a trăi – să
plătească pentru asta.
Povestea lui Josh
Bennett nu e un secret: toți cei pe care i-a iubit au fost luați din
viața lui, iar acum, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, nu i-a mai
rămas nimeni.
Acum, tot ce vrea este
să fie lăsat în pace, iar cei din jur îi îngăduie acest lucru, fiindcă
atunci când numele îți devine sinonim cu moartea, toți tind să păstreze
distanța. Toți, în afară de Nastya, misterioasa nouă colegă de școală,
care tot îi apare în cale și nu pleacă până când nu i se infiltrează în
toate aspectele vieții. Dar, cu cât o cunoaște mai bine, cu atât mai
enigmatică i se pare.
Mare Tranquillitatis
este o lectură complexă, bogată, intensă, cu o narațiune genial
construită despre un tânăr singuratic și o tânără fragilă emoțional și
despre miracolul celei de-a doua șanse.