luni, 26 ianuarie 2015

Recenzie:

Katja Millay- Mare tranquillitatis

 

O carte pe carte am savurat-o mult.Am citit-o de vreo 3 ori si inca mi-ar face placere sa o citesc iar.

 

Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieți cu puteri supraomenești care să te salveze. Un loc unde oamenii mor, și muzica se dezintegrează, și viața e nașpa.N-AM MAI ROSTIT O VORBĂ DE FAȚĂ CU VREO ALTĂ PERSOANĂ DE 425 DE ZILE.Îmi detest mâna stângă. Detest s-o privesc. O detest când îmi şovăie şi tremură şi-mi aminteşte că identitatea mea s-a dus. Dar o privesc chiar şi-aşa, pentru că, totodată îmi aminteşte şi că o să-l găsesc pe băiatul care mi-a luat totul. O să-l omor pe băiatul care m-a omorât, iar când o să-l omor, o s-o fac cu mâna mea stângă.

Fostul copil-minune al pianului, Nastya Kashnikov, își dorește două lucruri: să treacă prin anii de liceu fără să i se afle trecutul și să-l facă pe băiatul care i-a răpit totul – identitatea, spiritul, dorința de a trăi – să plătească pentru asta.
Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toți cei pe care i-a iubit au fost luați din viața lui, iar acum, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, nu i-a mai rămas nimeni.
Acum, tot ce vrea este să fie lăsat în pace, iar cei din jur îi îngăduie acest lucru, fiindcă atunci când numele îți devine sinonim cu moartea, toți tind să păstreze distanța. Toți, în afară de Nastya, misterioasa nouă colegă de școală, care tot îi apare în cale și nu pleacă până când nu i se infiltrează în toate aspectele vieții. Dar, cu cât o cunoaște mai bine, cu atât mai enigmatică i se pare.
Mare Tranquillitatis este o lectură complexă, bogată, intensă, cu o narațiune genial construită despre un tânăr singuratic și o tânără fragilă emoțional și despre miracolul celei de-a doua șanse.
Recenzie :

Jasinda Wilder- Răniți

 

 Aceasta carte in mod categoric m-a impresionat.De ce?Pentru ca e o carte in care durerea si tristetea e la cote maxime si totusi e tratata destul de superficial pentru a nu ne pierde zambetul interior.

Sabah e o orfana care trece prin multe,eu ca femeie sa trec prin asa ceva ar fi ceva oribil cu adevarat,si totusi ea infrunta viata asa cum poate.E de admirat.Poate ca unii o considera "curva",asa cum se considera si ea,dar tind sa cred ca aceasta e o gandire foarte limitata.Nu va dezvalui multe detalii pentru ca e minunat sa o citesti tu si sa afli totul din cartea.Mai jos va las o descriere.Enjoy!

Războiul mi-a răpit totul. Familia. Casa. Inocența. Într-o țară devastată de conflicte armate și ruinată, o tânără orfană ca mine are foarte puține variante pentru a supraviețui. De aceea, fac ceea ce fac ca să trăiesc, ca să mănânc, și mă străduiesc din răsputeri să nu iau în seamă prețul plătit de sufletul meu. Inima îmi este pustie, iar existența plină de durere. Iubirea pare un lucru imposibil pentru mine.
Dar, totuși, într-o zi, l-am întâlnit pe EL.

Războiul este iadul. Ca să poți să fii capabil de fapte care ți se cer să le faci atunci când ești la război, e nevoie să-ți sacrifici o parte considerabilă din însuși sufletul tău. Trăiești cu frică, trăiești cu vinovăție, trăiești cu coșmaruri. Dacă n-ai trecut prin așa ceva, n-ai cum să înțelegi. Războiul nu lasă loc pentru iubire, nu lasă loc pentru tandrețe sau duioșie. Trebuie să fii dur, impenetrabil și pregătit pentru luptă în fiecare clipă a fiecărei zile. Doar pentru o fracțiune de secundă dacă-ți pierzi concentrarea, ești mort.
Acum, singura capabilă să-mi salveze viața este EA.